pentru tine e simplu împarți totul în lucruri și stări
pe-alocuri presari câte-un zid și trenuri și gări
de parcă viața-'r putea fi redusă la o dreaptă și-un punct
nu-i chiar așa în liceu aveam un tricou cu nirvana s-a rupt
azi vând butelii mi-e deajuns vreau să văd orașul de sus
visez să îmi fac din carton o armată de oameni puținii prieteni rămași îmi spun că sunt dus
până la brâu i-aș vedea îmbrăcați în ziare i-aș face destul de înalți
în partea de sus îi las albi îți pot da creioane dacă-i preferi colorați
vreau să-i așez în locuri ciudate pe ziduri și lângă tutungerii
veni-va o vreme când se vor strânge în găști pe la colțuri în ore târzii
de-aici sunt convins se descurcă și singuri vor deveni traficanți
de lucruri și stări de probleme de oameni atât de puțin importanți
se-apropie iarna nu mai avem ciorapi croșetați pentru drum
pe zid un grafitti albastru regret numele piesei îmi scapă acum
nu-mi place să fiu mesagerul veștilor proaste dar femei linii drepte nu se mai fac
nimic nu mai e ca pe vremuri până și nebuloasele tac