mi-e rău de cuvinte poate unele erau galben-verzui ca fierea
și nu mi-am dat seama când le-am rostogolit întâi pe buze
și nu știu când au ajuns în partea de sus a stomacului
cred că acolo s-a produs senzația aceea iminentă de a le da afară
fiindcă inima mi-o luase razna mâinile îmi înghețau aveam vertijuri și
simțeam că îmi pulsează ceafa aproape dureros semn că
tensiunea dintre ele depășise cu mult douăzeci


apa rece nu a folosit nici melodia și cum e inutil placebo în cazul meu
singura cale de a-mi reveni a fost evacuarea nu pe o pagină albă
ci într-un bol de ceramică închipuindu-mi că veninul lor nu va fărâma lutul


priveam lichidul acela ciudat litere macerate ape gălbui
nu puteam simți nici măcar greață doar sentimentul că nu mă hrănesc
întotdeauna cu îndeajuns spirit și în loc de cină degust cuvinte alterate
mâine voi schimba regimul de trei sute de banalități pe minut
cu o respirație amplă necuvântătoare