în ce prăpastie d’anemone
un vrej va rupe din noroi
un cal de sânge și petale
și-o șa de vis cu amândoi
vom ști când, noapte după noapte,
lumina ne va-naripa
și inundați adânc de șoapte
vom prinde-n nufăr rădăcini
tu, o fântână cu fir verde
eu, rubiniul unui lac
țâșnind adânc din cornul vacii
un trup rotund, rotund și alb