Am fost... n-am să mă mai întorc
Frunzele doar mai vorbesc lumii
Am învins iar! M-am învins pe mine!

Niciodată între noi! Niciodată iubitul
adevăratul iubit sculptat adânc
între pagini amorțite ale unei rădăcini
înfipte subt trupuri amorțite de-o viață...

Am lăsat în urmă amândoi doar fire...
o urmă de ruj uitată pe un sân
pierdut în cearșaful prăfuit al credinței

din nicăieri ne înveleam - unul în brațe

M-am trezit iar cu așchii amorțite
înfipte în unghii clocotind a sânge,
trezite dimineața cu foame de moarte

Azi ai să fii tu! Doar frunzele adormite
au să povestească lumii despre noi
în ultima bătălie dată nouă de blesteme
ce nu ni le-am cunoscut niciodată

Azi... am căzut amândoi - unul în brațe

Singur!
Acum pot să culeg restul stelelor
ce nu au ars...