În sicriul pietrelor de râu
Mi-am îngropat iubirea și tăcerea.
Ca-n verdea lor străină strălucire
Să-mi pierd și rațiunea și simțirea,

Și să mă pierd cu totul, ca în moarte
În sicriu de ape și de frunze
Să mă-nvelesc cu iernile uitate,
Cum e-nvelit sărutul intre buze.

Și-așa, amară și săracă,
În haine-ndoliate de păcat,
Să imi săruti piciorul plin de sânge,
Cu care m-am întors...și am iertat.