Nostalgii printre peisaje urbane

Azi, când plouă de trei ore,
dacă ar privi orașul de sus,
un confrate ar spune
că urbea este cuprinsă
de o angoasă spirituală,
că ancestralitatea obiceiurilor
a fost înnecată de marasmul cotidian...

Dar eu sunt lipsit de spiritul său academic...
Pentru mine orașul azi e gri
fără nici o pată de culoare,
un gri perfect,
obținut din jumatate de negru
și jumătate de alb,
din jumătate de oameni plictisiți
și jumătate activi,
jumătate triști,
jumătate bucuroși...

Un confrate ar spune
că e vorba de niște arhetipuri
distribuite uniform,
printr-o aritmetică ciudată
a divinității...

Eu
lipsit de spiritul său academic,
cuprins de o nostalgie
născută de vremea ploioasă,
desenez cu un creion tocit,
imagini urbane
în alb și negru...