în fiecare seară apare un funcționar
dispus să împacheteze totul
fără să-mi trimită vreo telegramă
mă invită să opresc eu trenul de la ora trei
i-am spus că mă simt singură și foarte obosită cu inima

duceți-o în salonul negru!
iar mă întreabă
te simți în stare să-l uiți pe omul ăsta?
nu, niciodată!
El nu poate să stea decât aici pe partea aceasta
de inimă

chiar nu auziți muzica asta?
vreau s-o ascult…
…Le mal de toi
aduceți-mi repede un creion
hârtie și un plic
un singur om pe lumea asta
trebuie să știe că sunt aici, că vreau numai să-l văd
un singur om…

nu este o jumătate de oră de când m-am trezit
dragul meu
iartă-mi visul și creionul, hârtia
iartă-mi tot
am uitat că nu am voie să mă ridic din pat
iartă-mă că n-am știut să țin un secret
nici nu știu ce pot să rezolv cu hârtia asta
aici, nu e nici un serviciu poștal
de expediat lacrimi
nu e decât un pat și
portretul unui copil agățat de oglindă
pare o cameră cu un singur perete
nu știu nimic
nici dacă trenurile pe care le aud
se vor opri vreodată

mi se spune că am nevoie de somn
eu mă gândesc la tren, dacă am să vin...
am să iau expresul de la ora trei
e mai sigur
nu are să mă însoțească nici un calmant spre peron
mă simt foarte bine… știi?
aproape și ferestrele au chipuri de oameni
a început să ningă… mi-e frig
dar, vreau să-ți promit
la ora ceaiului voi fi acasă
am să…

hai, vino să te culci, ai stat toată ziua la fereastră
mâine când te vei trezi, vei fi alta
vreau să-i spui “bună ziua”
o să vină cu expresul de trei, Roxane
de data asta o să vină
e joi.