Eu voi cânta în versuri, eu voi picta în proză,
Un Univers al morții, o lume a nevrozei.
Sfetnic îmi va fi Ura, culoare – Disperarea
Numai în neființă vă veți găsi scăparea.

Eu voi picta în sumbru, ’nmuindu-mi pana-n sânge,
Voi îmbrăca în noapte pădurea care plânge,
În atmosfera arsă de flăcările ploii
Va licări doar noaptea cu razele terorii.

Eu voi cânta Durerea, urlând din sânul Groazei,
Voi hohoti la gândul că frica vă veghează,
De sufletele voastre Infernul se va umple –
Din chipuri luminate, veți fi schelete suple.

Când viața de robie va fi plăcute vise,
Când veți dormi în chinuri pe oasele încinse
Să vă gândiți la clipa când ați crezut în bine,
Să ascultați cum totul va fierbe de suspine!

Pe toți vă înspăimântă când se sfârșește viața,
Dorința de putere vă scoală dimineața,
Dar pentru mine viața nu-i o cărare-a sorții
Și chiar de m-ați respinge, voi fi Poetul Morții...