De la persoană la persoană,
Atacul, zău, își face freza,
Cînd Titarenco, o icoană,
Se jugănea cu anamneza.

Să nu știi să vorbești frumos,
Și să-mi arăți un deget viu,
Eu care sînt așa... gomos
Am să te chem la interviu!

Să îmi descrii un kitsch istoric
Cînd ninge-agale și prin State,
Tu, Iancule, doar aprioric
Să mă descaleci de păcate!

Că moții sînt doar oameni duri,
Deaceea intră în sevraj
Virgili, Bogdani și noi culturi
Cu oiștea-n gard la derapaj.

Dar latră cîinele-n pustiu
Să-i dai tu, Doamne iertăciune,
Că-i dus cu mintea-n Cișmigiu
Și parcă nu știa ce spune!