Ingerul blond din abis se ridica
si soarele apus mi-l fura,
in timp ce mana mea il strica,
rostogoloindu-l tremurat prin zgura.

Privesc spre globul luminos
uimita ca din maini mi-a lunecat.
Vreau sa-l izbesc - dar ce folos?
nu e al meu.. a fost vreodat' ?
Incerc din smoala sa ma reculeg
si-n zare-mi vad doar fantezia..
Ingerul, luminand un glob intreg,
ii daruieste amnezia..

Eu impietresc in asteptare..
"era demult un glob de foc"
eu l-am privit incet cum moare
si-o minge de carton e-n loc..
Apoi razand cu lacrimi l-am lovit
si-am asteptat lumina lui batrana..
De-atunci doar noapte rece am trait
in care moartea e stapana.

Si-acum un inger blond fara lumina
mi-a incalzit soarele-apus
si a fugit cu licariri de vina,
ca o fantasma-n abis s-a ascuns.

Lumina, intuneric - ce conteaza?
nu e nimic in jur sa ma trezeasca..
e dimineata, este noapte, e amiaza..
timpul meu vrea sa se opreasca.
Si azi clepsidra lui s-a spart;
cand uniform sufletul meu se desfasoara..
nimic nu il mai tulbura,
nimic n-o sa-l mai doara
si doarme pentru-ntaia oara..