Intotdeauna nu e ce gandim
catandu-ne cu disperare ritmul,
si scormonind in van destinul,
ne facem vinovati si mai gresim.

Nu suntem ceia care stapanesc
deplinatatea propriei fiinte,
zbatandu-ne in neputinte,
cersim mereu un dar ceresc.

Nu ne-apartinem, dar dorim
cu gand hapsan, impertinent,
cand dumnezeu este absent
grabim deasupra lui sa fim.

Suntem hingherii cainilor din noi,
vanati si vanatori deopotriva
si inocenti fara vreo vina,
crescuti in aur sau noroi.

Dar ca-n povestea firului de par,
care-ncercam al imparti in patru,
noi cei de jos sau imparatul
gasim acelasi adevar.