III


în roțile caleștii apusul mi-a intrat
de pustiu mă bucur tot mai mult
cineva dinspre răsărit m-a strigat
stau năuc înlăcrimat și-l ascult


doamna focului trece trece prin zări
recele tot mai rece rămâne și râde
în ceasul de nimic dau fumul pe nări
roata se-adâncește în pământuri aride


din deal vine un joc friguros
de-a dura cuprinzând tot pământul
ultimul în lume aer e atât de-ntunecos


iarna va fi neagră și își ia avântul
spre vale puștii bagă-n spițe os
să le frângă din genunchi cuvântul