asta e strada mea pe aici
nu trece nimeni de frică
să nu fie înghițit
și mie mi se pare marfă când
nu mai am nimic de așteptat
sau alții de la mine
oricum la început căutam motive
sau măcar explicații
pentru viața mea neimprimată
în reviste de doi bani în esență
ostilă fără speranțe absurde
călcam în orașe căi ferate
peste blocuri confort secund
stăteam ascuns în mulțimi
ca-ntr-o roată de skateboard
și de-acolo trebuia mereu să am o tastă
escape la îndemână
cu ochii aproape închiși
târât de la spate alergam după
ținte rigid mișcătoare prin beznă
totul for sale și eu la pachet
între restul de sticle de bere
nu am scris nu peste tot
pe pereții vopsiți roz mai devreme
am tras linii și pătrate bizare
fără oprire
m-am prins cu ace de siguranță
de realitate rupt de-o oboseală ciudată
și singur
pe strada mea
câinii nu mai latră după program