Să facem un foc în pădure
Doar cerbii să-i simtă dogoarea
Și-apoi vom cădea la-nvoială
Să nu mai desfacem scrisoarea.

O țin pe genunchi nedeschisă
Voiam s-o deschid abia mâine
Dar foșnetul ei mă-ngrozește
De parc-ar fi urlet de câine.

Vom arde epistola asta
Presimt că-i trimisă să spună
Că noi, suntem încă în viață
Iar viața... o mare minciună.