si cum nu-i pot spune trupului
sa nu mai fuga de tine,
nici bietul, nu-ntelege
de ce tip fara el








Ce-i cu-acel "NOI"? ma-ntrebi.
E ca te-as ucide!
Nu pot sa nu-ti transez bucati de trup de pe osatura sufletului
pe care sa-l duc cu mine departe.


Acolo unde ne-am intinde transparenta musonic,
in rafale nebanuite inca
de senzorii nostri bazici.
Ne-am impleti dual
precum franghii de foc haotic
am inota prin nourii intunecati
ai tuna cu vorbe
as simti cu picuri
am fi prima ploaie de vara
si-am sti-o numai noi.
Ne-am amesteca
spirale in clipe.
Ondulandu-ne prin inaltimi
tu mi-ai spune,
as asculta planandu-te peste orasul meu.
Ne-am uni sculptand in cascade
stalpi de poduri peste zi.
Si cine ne-ar mai sti?
Am cobori in fumul vulcanic
si-am tasni prin ghetari
inventand pentru noi albul
si metalul penitei.
Si-atunci impletiti si fumurii
ne-am scrie
jumatate-n-stanga-tu_in-dreapta-eu-jumatate.



Si unde ramane sangele, carnea si alte cele? ma-ntrebi.
Intre ganduri! iti spun, (fara sa-ti privesc uimirea)
caci sculptam in adieri o aura interioara
cu forma precisa de trup.