se dedica fenomenului
NICHITA STANESCU


Cu frunte-albastra in frunze,
spre infinitul ce-l porti
se sparg lumile toate
in bulgari ninsi imperfect.
Si prin cuvintele rupte de mijloc
se aduna saruturi in nopti
neatinse de teama si sarutate,
spre zbor.
Cu frunte-albastra te apropi de dor
prin care te cauta azi toamne si fluvii
ce nu uiti sa le serbezi,
cu umerii incoltind de chemarea vietii,
ce se scurge iarasi catre infinit.