sunt vampirul
propriei inimi
mă hrănesc cu iluziile supurând
pe pereții interiori ai cărnii...

zvârcolit,
mă adulmecă amintirile
ca niște infecții cu colți...

dar...ai dreptate,suflete!
cerul e obositor,
până și Hristos
a avut nevoie
preț de o viață
să se coboare pe pământ...