Nepăsarea gîndește între noi distanțele
Între alfa, omega, au crescut doar restanțele,
Răni încă transparente sfîrtecă sentimentele
Nu mai putem conecta elementele

Ce stratifică dragostea din punctul fix de larva,
În ochiul mirific s-a injectat otravă,
Ai rămas nevăzut pe un tărîm pierdut
Ce putea să fi fost, s-a trecut.

Între noi s-au mai pus bariere de sticlă
Ce leagă dorința în cordoane de frică,
Corup idealul direct pe palete,
Ne macerează inimile în eprubete.