E seară și s-a întunecat
Și-n jur e atâta tăcere…
Cuvintele mor asfixiate de nori,
Și-n jur e atâta tăcere
Pe care nu mai putem să o spargem.

În loc de spațiu, între oameni
Se află metri de ceață.
În loc de cuvinte, vorbim
Prin scâncete și mârâit.
Descântecele sinuos se propagă în noapte,
Dar oamenii sunt singuri
Și mor mereu înconjurați de aceeași tăcere.