atât de mândru el pășea pe bulevard
că soarele se-mpiedica-n oblon
comercianții-l desenau pe semafoare
iar polițaii îi spuneau: pardon!

producătoarele i se-azvârleau sub roți
el dinții își scrâșnea călcând pe frână
scotea galant un suflet mărunțit
și îl punea milogilor în mână

da, na-vă-mă! v-aș mai ajunge azi!
dar mai avea din sine numai glasul
ca o stafie a trecut prin morți
ducând în lanț precum un câine pasul