Motto: Multora le e frică de rutină.
Te-ai plictisi în Perfecțiune ?

Ma uit la tine si văd c-aștepti
Din gesturi, vorbe de iubire,
Ca să creez o scurtă fericire…

Dar nu mai pot iubito,
Măcar a face-o glumă bună;
De-atât a mea durere si de-a omului minciună!

Altcumva eu nu mai știu ,
Să fii tu împlinită,
Căci lupt odat cu multe gânduri
Frumoasa mea iubită!

Iar în a ta luptă cu rutina,
Mă simt atât de folosit;
Și-mi sună-a egoism, bătu-o-ar vina
Tu vrei mereu special, deosebit !

Și-așa, te afli-n cotidian!
La fel si alții pierd, sperând în van
Ei definesc falsul ca distracție,
Iară eternul timp preda-va lecție!

Acum, e rândul tău sa vezi,
S-apari apoi, de mă salvezi,
Că nu mai știu: a râde ce-i?
Tu sinceră să-mi amintesti de vrei!

Că mă cunoști: eu am iertat de mult;
Și mi-ar ajunge vocea-ti s-o ascult,
Iar al tău chip sa îl privesc…
Ca să descopăr, de iubesc.