Oprit in agitatia multimii dimprejur,
Ascult o clipa un zgomot cunoscut si dur.
Aceleasi lucruri fixate in comun
Precum ce oamenii gandesc sau ce oamenii isi spun.

O zi e azi, ca oricare alta,
Si lucrurile se intampla fara de zabava.
Este cotidianul, un muncitor ce da cu dalta
In a lumii grea epava.

Acel muncitor cu ochelari de cal
La care totul este uniform si pal,
Nimic nu-i mai presus de el
Nu suporta nici un țel.

Totul este vis si armonie
Cand stam supusi in a obisnuitului prostie.
O femeie a devenit barbat ...
Nu-i nimic, s-a mai intamplat.
Un nou joc s-a inventat ...
Creteti voi! S-a mai jucat!

Unde esti tu chin inspirat de-o muza?
Esti galben azi si palid ca o frunza
Toamna. Totusi ... este cotidianul
Ce tot lucreaza cu dalta si ciocanul;
Caci daca o intrebare incet, firav rasare
Cotidianul este prompt sa o omoare.

Omul ce merge mai departe-n gand
Se intreaba-apoi plangand:
Bine, este asa, dar care e salvarea?
Ea este simpla: cautarea,

De lucruri, fapte si idei noi
Ce vor asterne perne moi
Vietii, ce va pasi triumfal
Peste cotidianul aflat in ceasul sau mortal.