visez la ochii tăi verzi, îmi inchipui a ta privire,
ridic fruntea și mă gândesc la tine
văd numai plăcere în fața ochilor
și sper mereu la iubirea curată a mirilor!

părul tău șaten mi-aduce aminte de vremurile bune,
de clipele când visam doar la copilărie
de zăpada albă și de privirile blânde ale bunicilor,
mi-aduce aminte de puritatea sufletului meu și dorințele părinților.

erau clipe frumoase când nici nu mă gândeam că trăiesc,
erau momente când nu știam ce simt când iubesc…
acum e altceva, mereu suferință, durere și despărțire;
lacrimile sunt ceva normal la mine – ceva normal și în iubire!

Dar știi…aș vrea să schimb ceva – aș vrea să fac iubirea să zâmbească,
Să caute bucuriile vieții și să alunge durerea dragostei –
Să fim asemeni copiilor când se nasc – neștiutori,
Să ne facem de cap far’ ca să fim pedepsiți de viață!

Atât aș vrea – și să mă trezesc zi de zi lângă tine,
Să te sărut de dimineață, să fiu primul care-ți vede ochii strălucind,
Să-mi zâmbești și să-mi promiți că nu va exista despărțire,
Să trăim mereu așa – iubind!!!