celălalt din noi începuse să umble
mai întâi târându-se
mai apoi săltând, mai apoi
în zbor țâșnind prin ochi.
nu-l chema căci nu avea nume
și nu-l striga neavând strigăt
era celălalt din noi care adormise,
care fusese uitat,
orfanul hrănit cu laptele
plânsului, al suspinului
otrăvit. l-am purtat ca pe un prunc
până când a început
să ne doară. celălalt din noi
ascuns ca o rușine,
un geamăn nouă, în loc
de suflet: nisip
fără trup și fără chip.