doi indivizi se bat în fața unei cârciumi
doi viermi pariază
un câine ușurându-se ține banii
luna varsă
eu tac și “mă dau cu curul de pământ”
(așa îmi spuneau când eram mic și nu voiam ceva:
nu îți convine?...)

îmi întorc buzunarele pe dos
recuperez biletul de autobuz pe care controlorii
mi-au scris cu pixul roșu:
dragostea e un delict în suspendare

înclin să le dau dreptate
acum
abia acum văd că și pe deasupra bucureștiului
trec pescăruși:
gri
bonți
mirosind a petrol
având o traiectorie mutilată

îmi înmoi vârful arătătorului în cearcănele lor
desenez
un semafor negru pe stop negru pe. atenție:
petreceți negru

trece o salvare pe contrasens
un cortegiu funerar
pe linia de tramvai mulți minoritari majoritari
se bat. au săbii ninja și topoare.
au și culoare. trecem. pe lângă evident
eu sunt delincventul atent
la nuanțe

(știu că m-am mirat că aceste creaturi au nume
pentru o clipă mi-a trecut prin minte că am înțeles
cum s-ar traduce “chipul și asemănarea”)

la universitate mi-am scos cureaua de la pantaloni
și am remorcat ceasul încremenit în giratoriu
mi se părea banal că timpul refuză să treacă
în plus
toți anonimii trec pe lângă el

m-au pus... să suflu să nu suflu să suflu să nu suflu
amenzile au întotdeauna cifre pare
astfel am înțeles înainte să mă culc
(frunzărind maldărul proceselor verbale)
de câte ori suprema lege se încalcă
într-o banală zi în care n-ai făcut nimic

(pierdut e totul)