Avea un tată, un bunic se făcea seară de octombrie fară oră
îmi zicea povestea ei de viol, era copil se făcea mamă, eu încă nu venisem doar vînt de iarnă,
ma ghemuiam în căruțul meu alb uitat de mama în curtea vecină veneau cîrduri mari plecau demoni.
Avea un cal de la bunic, rîdea, cînta la vioară, ba nu, la meduze albastre din clepsidre curgea fir molcom. tata mă ducea cu saniuța, icneam, plîngeam , plîngea și ea, hai du-te
zicea tata vioara s-a făcut fum punînd ceaiul în apă și vodcă în ceai,
aveam acum o nevastă tăia geometria ceapă, catedrale de mozaic scufundat călatoream, bunicul a murit uitat, tu sui o scară, suim o funie de amintiri subțiri, e dor, e frig de mai nu de aprilie, ai răni? te dor? mai ai povești? întrebi acum bătrînă.
Mai am: A fost o dată o femeie care mă iubea dar nu pe mine, pe altul care semăna cu mine , avea același gust, și aceiași ochi, și aceiași vorbă și acelasi aer și la fel de fel dar nu scria, tăceau tăceri, eu nu eram el, atît de bine le era..restul violat, umbră..