cer gri peste colturi
bucati din noi , alamurile zorilor
uitarea se ninge vaga
dintre semne alege campia
in care se unduiau pesti intrupati
veneau si pandarii
cu ochii deschisi pana la orizont
sperietoarea de ciori a ultimei amintiri

dar se grabeau cu totii
spre inima amagitoare a zilei
zorii se unduiau doar in deja vu
si sclipea ceasul amiezii ca un rau peste maluri nesabuite
ale unor alte ore si ele din ce in ce mai tarzii