Noaptea de argint
Se furișează pe dealuri,
Doinind fluier cu dor,
Sub umbra bătrânilor stejari,
Plec capul pe umăru-ți puternic iubite,
Savurând șoaptele tale de-amor.

Cu inima lipită de sufletul tău cald,
Plutesc în oceanul de stele,
Pe catargele viselor nemărginite,
Scriu cu litere mari și grele,
Fericirea din ele.

Și în a nopții misterioasă frunte,
Rece și senină,
Confund enigmaticele stele din cer,
Cu cele ale orașului meu,
Care printre gene plecate,
Și parfum de flori de câmp uitate,
Încet, încet pălesc,
Adormind pe rând,
Printre fierbinți sărutări,
Torente de fiori,
În adânci simțiri enigmatice
Și nevinovate,
Pândite și invidiate,
De fantome ce pier.

18 –04 -2005