Înalte lumi de doru-mi zugrăvite,
Se nasc din inima-mi infiorată,
De-atingeri si de voci nemaigrăite
Atât de mult, și-acum si altădată.

Tăcerile născute de dorință,
În ochii tăi pătrund și în ființă,
În noaptea eternă a trupului
Orei, secundei si minutului.

Minuni nebănuite să descoperi,
Și adieri de mâgâieri,
Se scutură ochii de lacrimi
De azi, de mâine si de ieri.

Sclipiri de zâmbete abia zărite,
Foșnesc pe trupul tău fierbinte,
Topiți în mii simțiri neîntâlnite
De-aici, încolo-n-veci si mai-nainte.