Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.

Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?

Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea să-mi primenească sufletul.

Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât să-ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or să vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.

Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată…
Când mă îndrăgostisem de-o fată:
„Ochii care nu se văd se uită“
Eu, tată,
Nu o să te uit niciodată.

Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
„Fiule, dacă vrei să ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu…“
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.

Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă

Pe lumea cealaltă.