Uitate timpuri se preling strategic :
Oglinzi perfecte-și sparg reflexele-nghețate;
Cioburi – gondole plutesc pe Canal Grande…

Pierdute vremi mărșăluiesc cohorte,
Barbara lor cadență zdrobindu-se de ziduri.
Eternitatea însăși se zbate pe coloane,
Ecouri răstignite pe ‘nalte cruci de apă
Þes zdrențe de hlamide pe umere de dogi…

San Marco, Vendramin, Villa Pisani plâng !

O tempora, o mores !
Cumplit destin de timpuri paralele :
Mizer desfrâu al decăderii tâmpe,
Scârbavnică pecete pe falnicul – odată,
Azi, umbră de blazon
Stropit de-un Tibru leneș și mânjit
De-al lagunei adriatic mâl !