Iar isi pune timpul haina de an nou,
Ce starneste multe, in sufletul meu!
Bate rar secunda, dar accelereaza
La rand cu o lume; cea care voteaza,
In fiece clipa, pentru fericire...
Dar primeste numai... rau si nesimtire!

Doar in aste clipe, haina de an nou
Parca estompeaza, al raului tău! (*tău, prăpastie)
Lumea tot goneste, cumpara mancare...
Liste lungi de bunuri... Buzunare goale!
Cum ar stii sarmanii, sa le tina pline
Cand, ca sa manance... muncesc ca si mine?

Caut bucuria dintr-un zambet cald...
Dar privirea-mi scapa... pe grimase... fard!
Caut frumusetea, in oglinzi de suflet
Luminate tandru, cu lumini de zambet!

Dar caut degeaba. Zambetul e mort!
A cazut sarmanul, intre beri... si tort!
Lumea se agita... Cata inertie,
Cata neputinta... Dar si ineptie!
Se cumpara daruri... Datorii platite,
Ascunse sub brazii, ca niste clatite...

Plec acum, de-ndata! Am sa merg la munte,
Sa privesc iar bradul, cu a lui virtute...
Sa-i mangai beteala palelor de nea,
Proiectandu-i globuri, din inima mea.
Iar sub el oi pune, dar, pentr-o romanca...
Un suflet ca valsul.. si-o minte de stanca!

Iar padurea codru, sora mea cea mica
Le-o pazi cu viata, pana le ridica...
Poate un alt suflet... Poate o furnica!
Ori vre-o vietate, limpede si clara,
Ca originalul.. Nu vre-o apa chioara!

ă