As vrea sa pot sa te ating
Si sa-ti smulg din trup promisiunea revenirii.

Asa cum vara astept
Ca albastrul infinit sa-mi rapeasca sufletul

Asa cum astept sa ma zdrobesc
De stancile insangerate ale nefiintei.

Oricand m-as putea prabusi in abis!
Si tremur cand vantul imi
Infinge in trup sagetile-i otravite,

As vrea sa nu ma mai intorc
Din dulcea si amara nefiinta!

Imi vibreaza in suflet o scanteie de toamna.
Aud cum fulgera in pustiu

In noaptea neagra a infinitului
Simt picatura de ploaie

Care cade pe insetata frunte a desertului.
M-am uitat adormit in timpul inghetat,

Si-am inviat!
Vantul ma poarta in intensitatea
Lui cenusie,

Si nu-mi mai deslusesc glasul inimii,
M-am asezat pe cea mai inalta stanca
Si-am strigat pentru ca tu sa ma auzi.

Dar n-am primit din zare
Nici un ecou de curcubeu…

Si-am asteptat, si-am asteptat, si-astept
S-aud din nou un clipocit vremelnic
De izvor, de mare, de vreme si de timp.