Viața mea o trăiește o alta.
Eu sunt mai mereu absentă.
Trag chiulul. Cât pot.
Altcineva merge la birou,
zâmbește condescendent
și împarte autografe.
Eu sar gardul în parc,
din când în când într-o cafenea
și duminica seara în Gradina Botanică.
Între timp cealaltă îmi scrie scrisorile,
îmi răspunde la telefoane,
ba chiar iubește
din când în când,
ba calm, ba sălbatic, flirtează fără jenă
și semnează caligrafic
fiecare cerere măruntă
a zilei.
În răstimpul acesta ochii mei devin albaștri
sub lumina difuză din crepuscul
și-n câmpurile nesfârșite de maci.
Uneori, seara,
ne întâlnim și stăm la taclale.
Ea râde, eu zâmbesc,
ne strângem mâna politicos la sfârșit
și plecăm fiecare în universul ei
vânzându-ne pentru o altă zi.