Hei, viață, jaguarule din stern, ce nebună erai
Cum făceai tu salturi mortale
Și acum stai umilă și blândă
Hei, viață, jaguarule din stern
Cum zbârnâiau mușchii tăi, ca un avion cu reacție,
Cum străluceau coapsele tale, pielea ta fremătândă cum șuiera
Ce forță aveai; văzul auzul, simțul tactil
Cât de vii erau toate și acum tac obosite.
Hei viață, felină sălbatică, cum cutreierai tu pământul,
Cum intra pieptul tău în imensitate,
Cum aveai aur pe ghearele tale și luminai,
Iar acum stai umilă și obosită în cușca sternului meu,
În dosul zidului, și acesta în grilajul de fier,
Cu botniță, cu mădulare îmbătrânite, cu blana ta doar câteva fire
Hei, viață, jaguarule din stern, ce nebună erai!