Mingea de baschet cade
se ridică și face coș
urale și teren gol

jucător de baschet cu bascheții prăfuiti
singura lui pasiune
baschetul
coșul
cafeaua de dimineață

liniștea terenului îl inspiră
se pleacă să-și lege șireturile
urmărește o furnică grăbită
fără nici o țintă ca și el
fără nici o povară pe umeri
prinsă în mreaja vieții
de a făptui ceva

furnica e departe
baschetbalistul plecat spre pământ
cu șireturile defăcute,
alta furnică trece pe langă șiret și-l ocolește cu grijă,
ronțăie puțin praf și-l scuipă grăbită
n-are răgaz ca și jucătorul de baschet

bascheții prăfuiți și decolorați pășesc fără scop
terenul de baschet devine planetă fără atracții, fără liste și promisiuni, fără trucurile din oglindă
este doar un teren cu un coș prieten și un coș adversar
cu o minge de piele frumos imprimată
cu o pereche de bascheți prăfuiți
și furnici care n-au timp de pierdut.