azi cineva mă acoperă cu pământ
e cald, e roz, e albastru
eu zbier
eu bat din picior
și țopai cuc de pe o creangă pe-un dor
uitând dintr-o dată toate cântările
din mări,
din mari depărtari aud
eroic secundele pocnesc în grădini
semiramidele pocnesc în noroi
mov, pe ape înflorește-o magnolie.


să fiu chiar eu
fata cu gust de mâl și tâmplă alba de seve
chiar eu?
chiar eu?
ochiul lichid
urlând la luna din fluturi
din gene,
din sămânță de cai și de câini?
chiar euuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu???


CU PRIMÃVARA PE UMERI*


azi cineva își întinde mâna de sus
și mă spală pe ochi
eu arcuiesc din ape-n lumină
și trec de pe o creangă pe alta
înțelegând dintr-o dată toate cântările
din mari depărtări auzind cum se desface sămânța
și cum secundele pocnesc în grădini

am prins gust de ogor și-mi uit tâmpla lipită de seve
pe coapse simt șerpuind rădăcini

spre seară am altfel de ochi
cosițe din ierburi și gene
unde ți-e trupul unde ti-e lutul femeie
n-ai crede ce sunt
cu lumina lipită de pântec

voi naște la iarnă-ntr-o noapte
să sting urletul haitei de câini.