Mi-ai deschis cu gândurile tale ferestrele inimii.
Și bucuria din ea a zburat ca un vultur,
Așezându-se pe umărul sufletului tău.

Ne-am împărțit tăcerea ei ca pe taina cea mai adâncă,
În așteptarea iubirii noastre ce va prinde cândva glas,
Când frumusețea dragostei mi se va arăta odata cu tine.

Mi-am smuls din piept sufletul, cu propriile mâini,
I-am simțit vârsta, aroma , izvorul ascuns,
Și căutând în el pocalul dorințelor mele neîmplinite,
Te-am zărit în oglinda sa fără de anotimpuri,
pe tine.