Iubita mea

Cand o vad venind, din zare
Simt o boare trecaroare
Unduindu-i lin, cosita
Draga mea e, garofita!

Parul ei, cu plete negre
Si suvitele-i sprintare,
Cade pe umerii ei
Risipind parfum de tei

Fruntea, parca-i poezie,
Tocmai ce imi place mie,
Iar sprancenele-n arcade
Doamne, ce bine ii sade.

Ochii ei,ca doua mure,
Inima stau sa imi fure,
Curge noaptea peste mine
Cand ii vad, in bolti senine.

Gurita ei, ca alta nui,
Zau, stiu eu ca va spui,
Iar sarutarea ei cea dulce
In suflet parca mi se duce.

Cand imi zambeste, ma topesc
In chipul ei, cel ingeresc
Si strang in brate, numai flori
La pieptul meu, adeseori.

Apoi cu mana ei cea fina
Obrazul incet mi-l alina.
Pe inima, mana imi pune
In palma dragostea, s-adune.

Si-apoi, mergand incet,
Apare-n gand vers de poet
Si ii spotesc atunci cu dor,
“Mult te iubeste, merisor”!

Bucuresti octombrie 2005