Ma ntreb acum in asta clipa moarta,de rost p’acest pamant mai am,
Nu vad cum poate un nimic ca mine a nu se da de oparte de pe drum.
In jur toti sar si pier intre concepte,asteapta raza celui care e nemuritor
Privesc nedumeriti,mirati,spre ganduri,fiind inconstienti ca pot trai cu vant.

Eu ma cataloghez ca facand parte din gloata calor fara sfant,
Ma uit in jur,e aparenta nepasare,am chef sa mor si sa o iau pe un alt drum

Sclipiri ingandurate spre o inchistare,purificari neimplinite fara gand.
Am chef sa vad statui cu cei ce moartea,candva au nabusit o printre dunti

Cu totii vrem si suntem nepasare o frica ce te abate catre starv,
Acela ce in putrefactie astrala,reda speranta si mahnire n inceput.
Sunt multi cei care vor sa creada,ca pot intoarce timpul inspre ei,
Dar uita ca exista viata,si spera sa se vada dusi...
Unde?Spre ceea ce adora,spre zeii falsi facuti carari,
Sper sa si revina lumea in sclipire,sa si revada calea cea dintr uinceput
Si sper s ajut cladirea voastra,a noilor concepte renascute din glaciatiuni.