Să mă aștepți cum țărmul val așteaptă,
Să-l mângâie încet ca un alint,
Ca semn că dorul înspre el îndreaptă
Și-l dăruie cu fire de argint.

Să mă aștepți cum ziua-și soarbe zorii,
Din nopțile târzii de ei răpuse,
Căci voi veni, adăugând comorii,
Luciri din întunericuri apuse.

Să mă aștepți cum buzele uscate,
Așteaptă salvator o picătură,
Din apa sfântă, să le fie date,
Când supte-s de a soarelui arsură.

Să mă aștepți căci voi veni la tine,
Să te trezesc din somn și să alung,
Coșmarul despărțirilor de mine,
Iar tu să mă dezveți de drumul lung.