mă trezesc dimineața trag aer în piept urăsc mirosul de plastic ars
al troleelor ele își văd mai departe de mersul lor pe sârmă e ceva
în neregulă aici, n-am văzut nici un troleu căzând, frângându-și gâtul
în murmurul înfundat al mulțimii împietrite
nu. în ziua de azi nimeni nu aplaudă, toată lumea înjură
troleele, șoferii, călătorii aceștia născuți
în secolul vitezei undeva pe parcurs
s-a pierdut unda verde vă spun
înainte era mai simplu se rupea cureaua puneam un dres de damă mergeam mai departe
acum o ambalăm de-aiurea la un semafor stricat
prea multe semafoare, prea mult timp
în care să ne-aducem aminte că ne-am promis
că n-o să stăm la stop când ne facem mari
că ne luăm troleu și ne dăm numai noi în el
dar iată, devenim unul câte unul lupi bătrâni
nici gâtul nu-l mai putem întoarce la fel de ușor
se pare că de-acum
o să tragem tot mai des
pe dreapta