coboară noaptea pe oraș cum pescarii
trag la mal plase licărind pești argintii
fâțe pline de oase
ai zice stele pustii
întru care au postit trecătorii

îmi sari din piept
și te zbați fără aer
sau numai aripile solzite au mucegăit
la cină
când mă vor duce cu linguri de lemn
la gură
tu să le spui că îi iert de foamea fără
de care nu i-aș fi iubit

sărut mâna pentru poezie