Marul Evei
poem naiv..

Si Eva cand a luat din pom
Un mar frumos-stia ce face,
Caci ea voia sa fie Om
Iar...Domnul n-a avut ce face?!

Si in zadar s-a suparat
Si in zadar i-a izgonit,
Caci Eva a realizat
Exact atat cat si-a dorit.

Ea cu Adam a vrut sa fie,
Sa simta toate cate sunt,
Caci ea stia ca este vie...
Si,toate astea,pe Pamant...

La ce sa-i foloseasca Raiul?
Cu sfanta liniste de moarte
Cand ea voia(ei,asta-i baiul!)
Sa le cunoasca chiar pe toate.

Un foc adanc ardea in ea
Si le-ar fi vrut atunci,pe toate..
Ea era...blonda(dar stia!)
Ca-n Eden asta nu se poate.

Stia ce face si cat costa
Dar a ales...(ce pot sa zic?)
Decat o liniste eterna
Sa arda,totusi,cate-un pic...

Demna urmasa a blondei Eva
La fel ca ea,eu am ales,
Cand ea a vrut, sa-si traga seva,
Din marul care l-a cules!

N.A.
Exista "fructe",dar(in fine?!)
Din ele poti sa musti o data,
Iar,dup-aceea e mai bine
Pe toate sa le faci...salata!