Vin colindători
Când ninge trist, iar, peste noi!
Iubito, vin colindători
Când am uitat ce-nseamnă doi!

Vin colindători,
Ninge amar peste pământ!
Iubirea mea moare în zori
Și parcă plâng,… și parcă plâng…

Vin colindători!
Iubito, hai, nu mai pleca!
Þi-am spus plângând de-atâtea ori:
Rămâi, te rog, iubirea mea!

Vin colindători!
Iubito, hai să-i ascultăm!
Rămâi, te rog, până în zori,
Durerea grea, hai s-o uităm!

De ce mai vin colindători
Când a murit iubirea mea?
De ce mai vin? Măcar în zori
Aș vrea s-alerg, să prind o stea!

Nu! N-ai știut ce gol amar
Îmi lași în piept, ce dor cumplit…
Colinde plâng,… sunt singur iar…
Doamne, de ce acest sfârșit?!