Pelerin de aramă la poarta cetății,
Cu nimbul sporit în deșert,
Și condamnat la exil,
Iată porunca-

Trimis în insula numelui:
Să îngrădesc cerul,
Stelele să le vântur în țarcuri.

Răsucesc o sabie
Cu două tăișuri- refluxul.
Limba de nisip
La fel de ascuțită este.

Traversez cu bacul-
Sertar între maluri
Pe care îl descuie anaforul.

De gura podului
Corăbiile se îndepărtează.

Mă întâmpină priviri negre-
Geamăt de osii
În trupul furnicilor.
Suavități monstruoase.