vorbești
încet egal cu spații cu pauze niște semne de carte subțiri
un fel de memo un
pentru când
n-o să știu ce se întâmplă
o voce mică și rotundă ar putea fi un șold ar putea fi
lapte aburit
sărat

îmi desenai vocea are nuanță de coniac și nu mai știu cum parcă niște flori sau culori stranii nu fuschia era ceva verde am uitat sau poate voiam să mai cauți detaliile odată ca și cum ai fi răscolit printr-un coș de răchită
foarte atentă

nu-mi mai explica lasă-mă
să-ți pun gene poate și pistrui să-ți dau părul din ochi
te așez în fotoliu să te am într-un fel
ciudat ca un început de vară
numai al meu

m-a trezit o senzație nu era un ac era o privire
lungă
ai trimis-o de parcă ai fi putut să strigi să mă împingi
într-o mie de feluri
o păstrez am să o scriu poate azi poate
altădată
începe să plouă

nu făceam conversație nu aici