în fiecare an prin miez când cireșii leapădă fluturi
Nona se îmbolnăvește de langoare
intră /tot mai greu/ în rochia de tul cenușie
și se mută în stradă preț de câteva zile

acolo Nona mănâncă semințe
adună cojile cu grijă le îngroapă în parc
într-un loc doar de ea cunoscut / și de ciori
sperând ca o descoperire viitoare
să îi sorteze viața într-o carte cu hărți
frumos creionate

umblă mult orientându-se după miros
ar vrea să ajungă Acasă ca un câine pierdut
chiar dacă știe că nu este loc
din care să fi plecat vreodată
Nona s-a născut într-un gang demolat dup-aceea

se întoarce târându-și pantofii tociți
și rochia flenduri / lecuită până la anul
și mirosind a trotuar
bătrânul de alături îi oferă un ceai și ascultă atent
tot ce spune dar nu înțelege nimic
căci Nona nu știe graiul oamenilor

în locul din parc pe straturi-straturi de coji
Þaru se ușurează

___
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.