departe de casa
in mintea mea nu se afla nimeni
amintirile ravasesc sentimente pierdute
prea tarziu ..prea tarziu ..imi zic mereu
dar viata trece... irevocabila si singura...
trece si cere ..

pe drumul invechiat
un batranel plangea
sub o umbrela veche si grea
la mii de picioare de lumea rea
canta la fluier amarul tineretii
tinere .. Matilda mea sa dus..

adeseori caut un sens vietii..iar el imi apare tot mai tech
suntem gata sa ne facem rau doar pentru a apara o idee
prea sinceri cand mintim, prea fideli tembelizorului
prea liberi..fara ca macar sa stim ce-nseamna
cu inima imbatranita.. privirea rigida
iar mintea departe... inca nu ma regasesc printre ai mei

si cere..
zile pierdute in gara fara calatori
lacrimi inchise intr-o imagine rapita
copilul din noi si ce a fost odata
parinti nostri,noi ce ne uitam de la o zi la alta
clipele de neuitat,inima noastra..

e timpul ce trece,ce ne-nvata,ce ne-ntelege
el insusi ne spune sa mergem mai departe
sa privim viata cu curaj,vointa si incredere
chiar daca nu-l putem intelege uneori
cand abia trece sau cand zboara
unu lucru e cert,timpul ne-a cunoscut pe toti