atîta tăcere în sala delectată de lectură
încît se-aude în vecini
cum se trage apa

uitați-vă: e greu dar
n-am să vă amintesc nimic
decît pentru a uita mai ușor
am să susțin că nu vă spun mare lucru
iar voi că nu m-ați auzit

așadar favorabil doar exodului exotic
transhumez din Lemnia în Fiordia
și invers
cu o feroce tenacitate
iată îmi pun cu gesturi complice aproape
imposibile cravata de lemn
cu siguranța că nu-mi va sări de gît
senti(de)mentul dresant al guduriciului

deocamdată e încă tîrziu
deși s-a făcut devreme

stelele nu se văd aș fi jurat
că peste un milion de ani
ne vor vesti resurecția

speranța pe care o las
sau drăgăstoasa mea
e atît de nasol de frumoasă
că mă disperă

unii care pe-alocuri au expirat
se vor gîdila se vor efectua
pe ei săracii vor rezista
chiar și la veselie
în marea lor tristețe

în mica mea Netristețe
să moară marmelada că nu are sens
să vă spun ce însumi aș vrea să aud
ce să fac: mai bine vă spun ce tac
mai bine am să-i dau lui bau-bau ceva bun

am tichetul meu de phoet
cîștigător cu premii
un document valabil
doar însoțit de singurătate

conform notei mărunte de la subsol
o să păstrați phoetul pentru control!